Sophia's Red Bike

snow queen

2011-01-29T10:08:00.001+02:00

Vogue UK, March 2009

2010-12-08T07:10:00.002+02:00

"Exista intalniri de o clipa care marcheaza pe viata, pentru eternitate. Nimeni nu poate intelege acest mister pe care il numim influenta..., si totusi, cu altii exercitam o influenta oarecare, fie vindecand, fie binecuvantand, lasand urme de frumusete; fie ranind, indurerand, otravind, murdarind alte vieti". The Building of Character, J.R Miller.

bohemians

2010-12-01T08:11:00.005+02:00

La inceputul secolului trecut, colorati si autentici. Acum cei autentici sunt mai degraba sumbrii si kitch. Later edit: mi-am amintit ca am si o mostra de data recenta de la Sibiu. Iata...

event setup

2010-12-01T08:08:00.003+02:00

Gradina Otetelesteanu la inceputul secolului trecut (1909)

lovers of ... love

2010-11-28T20:16:00.006+02:00

Am oprit Paris, je t'aime pentru ca am simtit nevoia sa spun ca ma bucur. Ma plimb cu laptopul prin casa, in toate ungherele care-mi plac, beau ceai, fumez si nu ma simt vinovata ca stau.

Primul a fost L'amant, 1992, r. Jean-Jacques Annaud. Spre rusinea mea, am aflat de filmul asta doar ascultand muzica lui Gabriel Yared. Mi-a placut la nebunie vocea lui Jeanne Morreau. Am vrut sa vad Indochine, pentru ca am chef s-o vad pe Catherine Deneuve, dar se amana putin, delayed pleasure.

I'm not gettin' any younger, darling, asa s-ar justifica cel mai simplu alegerile cinematografice din seara asta asa: Dar n-am sa insist, un lucru am descoperit in seara asta: lover of love...

Poate am sa incep sa scriu din nou. Margelele se usuca la loc sigur. Mi-a lipsit locul asta.

piatra

2010-11-26T02:32:00.002+02:00

save the date

2010-09-23T09:53:00.003+03:00

ILoveHandmade , pentru ca ne-a placut, vom fi din nou acolo.

2 - 3 octombrie, intre 10:00 - 19:00, la Palatul Sutu.

dreams shop

2010-09-21T09:24:00.003+03:00

buna dimineata !

2010-09-20T09:22:00.003+03:00

last weekend's brides

2010-09-10T07:50:00.005+03:00

"Marriage is like a pi - natural, irrational, and very important. "

SRB la primul targ - filmul

2010-08-24T07:48:00.013+03:00

Marturisesc ca am marsat cu neincredere, purtand cu mine ideea preconceputa ca locul nostru nu e acolo si fara niciun fel de asteptari. Toate nelinistile s-au evaporat insa o data cu primul pas.

Cu toate astea, m-am pregatit serios, ca pentru un examen, in noaptea dinaintea targului detaliile de pus la punct pareau sa nu se mai termine. Din clipa in care am decis sa ne prezentam, am inceput sa ma gadesc la un concept de prezentare. Am plecat de la unul din siragurile mele preferate, cel marinaresc, si in jurul lui am brodat povestea, un stender imbracat in sfoara marinareasca, vreo 30 de metri, un juvelnic in care am strecurat cateva zeci de sfere albe, pentru ca am vrut ca cei care vad rezultatul final al muncii mele, sa inteleaga de unde pleaca totul, cufarul in care calatoresc margelele si doua piese de mobilier simple, dar asortate. As fi vrut ca timpul sa fie mai lung, s-a dovedit insa ca a fost suficient.

A fost o experienta pe cat de neasteptata, pe atat de minunata, am vazut multi oameni, zambindu-le margelelor in toate felurile, i-am privit revenind sa ma asigure ca sunt cele mai frumoase, sa ma indemne sa nu renunt niciodata la mestesugul asta, sa ma felicite.

Am cunoscut cativa artizani, am facut schimb de impresii, ne-am admirat reciproc munca. Mi-am cumparat o brosa din fimo, singurul meu accesoriu de acest fel, o para grasa, mestesugita de fetele de la Hiccups Punct Ro, una mai frumoasa ca cealalta,

am cunoscut si admirat o domnisoara din Brasov, indragostita pana peste cap, si justificat as adauga, de bijuteriile adorabile pe care le face.

A fost un eveniment reusit, ma intreb daca si-ar putea dori cineva mai mult de la o prima participare la o astfel de intamplare.

Restul fotografiilor aici.

getting ready

2010-08-19T09:33:00.002+03:00

for the fair

save the date

2010-08-17T07:30:00.001+03:00

Margelele s-au hotarat in sfarsit sa se prezinte la targ. Aici ne gasiti pe 21 si si 22 august.

“We make our own fortunes and we call them fate”

2010-08-16T06:11:00.000+03:00

Zilele trecute am plecat de acasa pregatita pentru doua rendez-vous-uri succesive. Ajung la al doilea in timp util, dar cu outfitul descompletat si oarecum bulversata dupa o revedere care s-a lasat asteptata vreo sapte ani. N-apuc sa-mi trag sufletul, ma grabesc sa povestesc cum tocmai m-am vazut cu un vechi prieten, mare meloman, ca intamplator purtam margelele-partitura, pe care, intai le-a admirat, le-a pastrat in palma o vreme, pentru ca in cele din urma, foarte galant, sa-mi ceara permisiunea sa le pastreze. Doamnele cu care ma intretin chicotesc, ma privesc amandoua in acelasi fel si imi aduc la cunostinta ca port rochia pe dos. Imi aduc aminte ca, luandu-ne ramas bun, mi-a spus ai ramas la fel, esti ca o cantareata de opera. Rad si ma ridic, aceasta Violeta, pasind solemn catre sala de baie, nu sa-mi pudrez nasul sau sa tusesc in batista. Cand intru, am senzatia ca cineva imi joaca feste. Muzica de pe margelele cadorisite se mutase pe peretii baii.

Inca nu apucase sa mi se topeasca zambetul de pe buze, cand soneria telefonului mi-a anuntat un sms, multumesc pentru margele. sunt superbe. Imi spun ca, daca scena asta ar fi fost parte dintr-un film, ar fi trebuit colorata cu muzica. Dar ma feresc sa aloc momentului o insemnatate mai mare decat i se cuvine, asa ca ma grabesc spre casa si ma opresc direct in atelier, sa mestesugesc un sirag nou, dupa alta partitura, in speranta ca doza de misticism de care ma simt tentata se va dilua. Saptamana urmatoare revenim in acelasi loc,

si se decide: de data asta, cineva le va purta. Gratios, dupa cum, cu permisiunea ei, se poate observa.

Lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie, imi spun, si raman cu certitudinea ca ne modelam singuri destinul, cu fiecare alegere pe care o facem si ca, in numele realismului, merita sa ignoram orice urma de mister din existentele noastre.

retro chic

2010-08-09T18:30:00.007+03:00

sursa - etsy.com

look for the goldfish

2010-08-09T09:35:00.006+03:00

Daca as pescui vreodata pestisorul de aurul, l-as slobozi fara sa-i cer ceva. Dar, ma intreb, daca m-as nimeri eu insami in solzii pestisorului, cam ce dorinte as putea transforma in realitate?

metamorfoza

2010-08-06T09:24:00.005+03:00

There's nothing in a caterpillar that tells you it is going to be a butterfly...

E o vorba care spune ca o data la sapte ani fiecare celula din trupul nostru se reinnoieste si se pare ca in acelasi interval ne primenim si emotional si mental. Ca fluturii, de la stadiul larvar de omida, la metamorforza spectaculoasa de adult cu aripi colorate. Mai mult decat anvergura splendida a anatomiei lor, pe mine ma fascineaza plutirea lor coregrafica, extravaganta si gratioasa.

trust everybody, but cut the cards

2010-08-05T21:35:00.007+03:00

music

2010-08-04T08:50:00.006+03:00

fiecare viata isi atribuie eventually soundtrackul care i se cuvine. cunosti pe cineva mai ales cand vezi muzica din el. pe margelele mele scrie music is love in search of a word... si mai scrie play the music, not the instrument.

subiectul ar merita dezvoltat. las muzica sa o faca in locul meu.

2010-05-26T18:12:00.004+03:00

Tot aud ca exista lumea celor drepti. Normal mi s-ar fi parut sa fie aici. Ca nu e, sigur nu e o intamplare.

Aseara stationam in parcarea din fata Academiei. Noapte, liniste si pace. Curand apare un politist, intransigent si la obiect - la bordura sau alegeti alt loc, apoi cu un ton mai jos - pana trece imparatul. Eu nu comentez, am vointa si exercitiu. Execut. Ma grabesc sa-i inlesnesc imparatului calea. Si imparatul trece. Soferii intarziati, opriti la semnal, dadeau cu huo! intr-un glas. Eu tac. Nu ma mai revolt.

Totusi imparatul o fi el imparat, dar tot om e, deci intr-o zi o sa aflam, de-om apuca, fireste, ca a trecut in lumea celor drepti.

Aici imparatul e doar pretext. Rezum, in principiu m-ar interesa doar daca jigodiile, imbuibatii, si restul care sunt de huiduit, huzuresc si acolo ca si aici. Fiindca eu asa am impresia. Daca asa stau lucrurile, cand o fi sa se traga linia si sa se-mparta calea, nadajduiesc sa mi se aloce un spatiu meschin in lumea celor strambi, prefer o eternitate inghesuita.

maxim(a)

2010-05-01T01:30:00.006+03:00

I generally avoid temptation unless I can't resist it*.

Prin urmare, imi iau gandurile, catrafusele si margelele din dotare si plec in weekend.

* Mae West

licenta poetica à la MTR

2010-04-30T11:00:00.001+03:00

In primavara asta am ajuns la Targul de Florii de la MTR cu scopul precis sa vad mestesugari in actiune, sa pandesc multimea de gura-casca in general pe gustul meu, adica musterii preponderent simandicosi, si sa fac niscai fotografii. O zi minunata a fost, urmata de altele mai putin, daca nu voi fi apucat sa vorbesc despre ea. Intamplarea a facut ca, rascolind printre fotografii intr-una din serile trecute, sa dau peste cele care se vad mai jos. Vorbeam la telefon si am dat glas, fara sa procesez in prealabil, etichetelor incropite pentru produse. Dupa cum se poate observa, un negustor mai mult sau mai putin neaos avea la vanzare poame din mere verde si o gaselnita din martipan si pepene galbeni. Licenta poetica, am auzit de la capatul firului. Pai atunci asa zic si eu. Tot in zilele alea am facut niste margele pe care n-am apucat sa le arat.

optimistique-moi

2010-04-29T09:00:00.003+03:00

Oricare dintre margelele mele s-a nascut cu gandul ca sa faci ceea ce iti place e una din cele mai sigure bucurii pe care ti le poti oferi, atunci confortul tau nu depinde de cineva, nu exista constrangeri, esti nevoit sa devii constient de responsabilitatea pe care o ai, iar eventualele neconcordante sau neajunsuri pot fi de obicei gestionate, daca alegi sa faci din munca ta un mod de viata. Uneori ma amagesc ca sa faci ceea ce simti ca este pentru tine e o conditie suficienta pentru succes. Culmea este ca sunt legata de acest demers intr-o asemenea masura incat eventualitatea succesului sau nu ma deranjeaza sa ramana la stadiul de ipoteza.

liliac

2010-04-28T18:00:00.003+03:00

Anul asta mi s-a parut ca m-am intalnit cu primavara pe o strada din Bucuresti.

Eram in trecere si am vazut pentru intaia oara un liliac inmugurit. Inghesuit langa un zid vechi, dezlanat - semn ca nu i se da prea mare atentie si destul de vlaguit, ca mine cumva, poate de iarna care nu se mai termina. Mi-a venit sa strig de bucurie. Am luat acasa primavara si m-am jucat cu ea.

As vrea sa pot scrie, am fost admonestata ca nu o fac, e adevarat, sunt atatea de memorat, dar primavara asta prefer sa o traiesc discret, in soapta.

later edit:

Pentru ca se potrivea cu insemnarea de fata si pentru ca sunt eu mai speciala, am primit un detaliu de liliac inflorit. multumesc. y tout comprenant :)

Chip 'n Dale re-stylished

2010-04-25T18:26:00.003+03:00

no comments...

arlechin(a) I

2010-04-21T19:00:00.001+03:00

Arlechinul e un personaj absolut adorabil. Ideea margelelor a venit gandindu-ma la Carnavalul de la Venetia, dar procesul realizarii lor mi-a amintit de lectiile de Istoria Artei. Schita de mai jos e facuta de Leon Baskt in 1921 pentru costumele baletului Frumoasa din Padurea Adormita pe care il punea in scena Diaghilev.Cativa ani inainte, de decorurile pentru spectacolul Parade al Ballets Russes se ocupase Picasso, pictand pe o panza enorma o cortina in care apar acrobati si arlechini din perioada roz, intr-o reprezentare de constructie cubista. Frecventarea mediului teatral cu care ia contact o data cu proiectul pentru Diaghilev, ii trezesc lui Picasso interesul pentru Commedia dell'Arte, care avea sa-i inspire o sumedenie de lucrari in toate perioadele sale artistice.

Pentru ca am sesizat o oarecare confuzie, arlechinul si clovnul sunt doua personaje distincte. S-ar putea sa exagerez, dar clovnul mi se pare grotesc, exagerat, diletant, vulgar, deloc amuzant, si ca sa fiu sincera pana la capat, nu inghit nici legitimitatea ipotezei presupusei lui tristeti existentiale. In timp ce lucram la margelele astea – primele din serie, mi-am amintit de un balet care se numeste Les millions d’arlequin, din care am selectat bucata care se aude in difuzoare si o imagine care-l reprezinta pe Baryshnicov insusi in baletul cu pricina. Personajul pierde-vara, naiv, nostim, sprintar si agil care se numeste arlechin e legat indisolubil de Commedia dell'Arte, cea care l-a generat. Ilustrari ale acestuia apar dupa jumatatea secolului al XVI lea, dar se pare ca personajul a existat dinainte. Originea numelui este neclara, etimologic exista varianta conform careia ar fi derivatia latinului Herculinus - micul Hercule, insa circula si ipoteza ca ar proveni de la Alichino, un diavol care popula Infernul lui Dante.
In Commedia dell’Arte, in ciuda agilitatii fara egal, capacitatea sa mentala era departe de a egala aceleasi performanta. Gandea incet, era adesea confuz, era lesne chiar de convins ca e mort. Incerca sa-si mascheze acest neajuns cu atata disperare, ca uneori parea chiar rautacios. O data cu inceputul secolului al XVIII lea, cand popularitatea sa a dat nastere arlechiniadei, personajul e rastalmacit si adaptat epocii, capatand imaginea eroului oarecum romantic.
In aceasta perioada John Rich deschide la Londra doua teatre si pune in scena productii din ce in ce mai extravagante, aducand pantomima in teatrul englez si interpretand el insusi vreme de 40 ani arlechinul mut care danseaza. Arlechiniada era tipul de reprezentatie teatrala avand la origini adaptarea Commediei dell’Arte, in care intriga se invarte in jurul vietii celor cinci personaje principale, Harlequin, Pierrot, Columbine, Clown si Pantalon.

Personajul pe care il creeaza Rich duce arlechinul mai aproape de magicianul farsor, in sens metaforic el foloseste bagheta magica pentru pentru a rastura ordinea si a da nastere comicului de situatie. Arlechinul este comicul spectacolului, el este sluga si interesul amoros al Colombinei. Vivacitatea si istetimea il ajuta sa iasa din situatiile dificile in care il plaseaza comportamentul sau amoral, dar este acela care nu poarta niciodata pica si nu cauta razbunare.

Degas, Harlequin et Colombine

Multimea mijloacelor de expresie care servesc comicul de situatie in arlechiniada, sunt intens exploatate mai tarziu in spectacolele de circ, in filmul mut - Charlie Chaplin, Stan si Bran, Buster Keaton sau in filmele de desene animate - Tom si Jerry sau Looney Tunes, adica genul de umor care implica o violenta fizica exagerata deliberat – slapstick in terminologia anglo-saxona, de pilda actorii se palmuiesc reciproc continuu, provocand un efect hilar si reprezentand o forma rudimentara a efectelor speciale.
Arlechinul este in general considerat precursorul clovnului, dar, in vreme ce primul are in agenda bufonerii si bagajul de gesturi burlesti, clovnul se serveste de siretenie si diverse trucuri pentru a amuza audienta. Clovnul isi face intrarea pe scena o data cu Joseph Grimaldi, ale carui interpretari au facut din clovn personajul central al arlechiniadei britanice, iar lui i-au adus recunoasterea ca cel mai celebru dintre clovnii englezi. Grimaldi a scris gaguri si cantece care au fost folosite decenii la rand dupa retragerea sa in 1828. Personajul burlesc care a castigat o imensa popularitate in afara arlechiniadei este usor de recunoscut celor care sunt familiari cu clovnul malitios de astazi. Clovnul e un bufon, mai mult un comic prostanac decat nebunul regelui.
Un secol mai tarziu fratii Payne, descendentii unui celebru pantomim de la Covent Garden care lucrase cu Grimaldi insusi, erau cea mai faimoasa pereche de arlechin si clown.

~~~ '~~~

Cezanne, Harlequin

Revenind la Picasso, arlechinii apar in toate perioadele vietii sale, mai ales dupa 1904, cand se muta la Paris si debuteaza asa-zisa "perioada roz".

Autoportretul unui arlechin la cafenea, 1905

Arlechin, 1915

Arlechin, 1961.

Dintre pictorii romani am selectat doar Iser si Baba, dar or mai fi si altii.

Arlechin, Corneliu Baba.

Arlechin si Dansatoare, Iser

Una peste alta, m-am lungit mai mult decat imi propusesem, dar pentru final, mi-ar placea sa-mi vad margelele intr-un outdoor, cam asa

pearls and lace

2010-04-16T08:44:00.005+03:00

cool ideas

2010-04-16T07:53:00.002+03:00

source: Etsy

acum un an, despre fericire

2010-04-14T11:00:00.002+03:00

Zilele trecute am dat peste o insemnare care s-a copt vreme de un an. E curios sa stai fata in fata cu propriile tale cugetari si sa le evaluezi.

Cred că am fost mereu constientă că fericirea nu e premiul cuvenit pentru stabilirea unui obiectiv riguros conceput şi urmărit scrupulos, cât o intamplare, prin graţia căreia te pomeneşti într-un moment fulgurant de euforie, căruia, din pricina neprevăzutului, habar n-ai cum să-i faci faţă. Pentru fericire nu eşti niciodată într-atât de pregătit încât să nu te surprindă vulnerabil.

Câteodată îmi amintesc că fericirea se întamplă vara când canicula te moleşeşte, iar o boare oricât de superficială îţi flutură rochia de mătase pe pulpe. Ori fericire e când laşi a nepăsare tocurile celor mai preţioşi pantofi să atace bălţile pe o stradă pietruită, împotriva scopului pentru care au fost creaţi. Pentru că momentul necalculat căruia i te-ai supus fără reţinere ori regrete a fost pe deplin al tău, restul nu a contat.

Cea mai mare zădărnicie e să crezi că fericirea poate fi planificată, provocată, invocată sau că ea trebuie să aibă urmări. Un moment de fericire nu va fi având nici o însemnătate practică în evoluţia personală. El nu afectează realitatea obiectivă decât cu transfigurarea unei clipe împotriva tiparului sau pe lângă acesta. Si am curajul să nu o las să mă ocolească doar pentru că e efemeră.

33 going on 3

2010-04-01T15:00:00.003+03:00

Funny lunch break. M-am jucat cu rochiile care stau la aer, ca de primavara, si cu aparatul foto. Sunt ale mele, arata impecabil, pacat ca nu le mai pot purta.

The music is back on. Nu pot fara.

cronos personal

2010-03-30T06:25:00.005+03:00

unde ne relaxam dupa saptamana patimilor?

in studioul stirilor se plamadesc gloante cu cap vidia destinate dezintegrarii urmelor de suflet. Ma rog sa nu apuc ziua in care se vor vedea umbland umbre in loc de oameni.

Independent de cronologia conventionala, sunt vremuri in care ma caznesc in felul meu. Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu. Atat.

azi e ca un concert

2010-03-26T13:11:00.012+02:00

Misha mi-a scris odata doar sa-mi spuna sa vad un film. M-am dus chiar in aceeaasi zi la cinema si am vazut Concertul. Asa a crezut ea, ca filmul asta mi-ar placea. Si asa a fost. Nu ne-am vazut niciodata, dar mi-o imaginez delicata si stiu ca e sensibila. Imi poarta margele, acesta e singurul fel in care ma cunoaste. Planuim sa ne intalnim candva curand. Pana atunci i-am facut o pereche noua si am ales pentru amandoua niste fragmente muzicale din Concertul.

Sper sa-i placa amandoua. Si azi, da, e ca un concert.

wearing my memories

2010-03-25T13:30:00.003+02:00

O noapte de nesomn naste idei bizare, dar eu ma dau in vant dupa idei bizare, asa ca primul lucru pe care l-am facut dimineata a fost sa-mi asamblez gandurile de noaptea trecuta. Si dimineata a fost minunata. M-am intins pe iarba, am fotografiat margele, un petic de albastru de pe care lipsesc azi norii, flori, trifoi, spini. Toate fac parte din viata mea.

Am o memorie mai scurta decat as vrea. Aproape fiecare intamplare o traiesc cu un soi de inchietudine ca timpul o s-o stearga. Chiar daca am capatat constiinta ca lucrurile frumoase se aduna nu neaparat in sertarele din creier, ci pe rafturile din suflet si ma fac pe mine cine sunt.
Am un caiet in care adun ideile, tot felul de idei pe care nu le vreau pierdute. Caietul asta ar ajuta pe oricine vrea sa invete sa faca margele si sa traiasca frumos, are coperte cartonate si foi veline umplute din scoarta in scoarta cu desene si cuvinte. Il tin departe de oricine, pentru ca fiecare trebuie sa-si traisca propriile experiente, oricare ar fi costul.
Pentru ca nu pot purta pe mine caietul, am pus laolalta doar cateva cuvinte. Asa ma port pe mine insami, sa nu uit cine sunt, sa nu derapez. Atata vreme cat le port, nu uit ca am de la cine sa invat, ca am cu cine sa impart, ca exist, for whatever that means. Initial una din bile trebuia sa fie goala, s-o umplu candva cu tot ce va sa vina. Dar nu, ce va sa vina este alt timp, iar pe noi ne intereseaza doar prezentul. Nu mai fac nimic cu timpul, il las sa faca ce vrea el. Pentru mine e doar prezent. So this is it ! Simplu, negru pe alb, nu va amagiti ca nu e culoare. Toate culorile care nu se vad sunt in mine. Hold on.

last show

2010-03-24T22:30:00.001+02:00

Am avut un rol. Cred ca am spus replicile fara sa gresesc. Actul I, actul II. actul III. Cade cortina. Aplauze. Putea fi Opera de trei parale, mi s-a parut c-aud What keeps mankind alive. Dar n-a fost. Scena e goala. Ma duc. I dissapear in my name. Alice

just enjoy the ride

2010-03-24T14:00:00.002+02:00

Timpul se joaca cu mine cum vrea el, oricate trucuri magice as pretinde ca inventez ca sa-i tin piept. Ieri imi doream sa fi putut sterge din istorie ziua precedenta, sa ramana prezent pana la sfarsitul timpului. Ma intreb insa daca nu cumva am gresit referinta si ziua de azi ar trebui inghetata?

Cineva mi-a spus odata stop chasing shadows, just enjoy the ride. Atunci m-am suparat si nici macar nu-mi amintesc exact de ce, fiindca exact asa s-a intamplat, m-am bucurat de fiecare clipa. Astazi spun eu the day that you stop running is the day that you arrive.

when I say colorful I guess I mean it

2010-03-22T21:30:00.000+02:00

Margelele astea le-am facut intr-una din noptile trecute. Rar lucrez noaptea tarziu si niciodata cu atata pasiune. Am adunat in ele toata bucuria pe care o simt de cand fac margele. Cu toate astea le-am facut ca si cum ar fi fost pentru intaia oara, ca si cum o data cu ele am descoperit fiecare secret al facerii lor. Acestea sunt margelele mele. Povestind despre ele aseara, am avut un moment senzatia ca nu sunt inca gata. Astazi insa mi-am dat seama ca sunt exact ce trebuie sa fie, sunt senzatia acelei noapti si bucuria pe care, oricum ar fi, aleg s-o port mai departe.

meet Cristina

2010-03-18T10:30:00.004+02:00

Se spune ca te indragostesti atunci cand cineva te vede asa cum te vezi tu.

Ne cunoastem de cand avea ea 17 si eu cred ca vreo 15. Cateodata imi lasa impresia ca ma cunoaste mai bine decat o ma cunosc eu insami. Noi doua ne vedem imbatranind impreuna. Ea face planuri cum o sa batem lumea in lung si-n lat atunci cand munca nu va mai fi prioritatea. Cand mi se scufunda corabiile imi aminteste razand ca sa fii artista nu-i usor si ca viata mea e oricum numai plictisitoare nu, astfel incat o sa avem despre ce povesti. Visa sa fie dansatoare.

Asta cred ca ne-a apropiat la inceput. Ar fi fost o dansatoare minunata. De fapt este o dansatoare minunata. Dar are multe alte talente, iar de cand se visa dansatoare pana azi a devenit persoana care mi-e mie draga pentru tot ceea ce este. Daca ar avea defecte, oricum nu as rezista in fata frumusetii ei. Uneori ne purtam bizar, eu simt nevoia sa-i spun ca e frumoasa, atunci ea imi zice ca frumoasa sunt eu, si imi face fotografii, cele mai reusite, eu cred ca doar pentru ca ma vede exact asa cum sunt. Are doi copii ca din povesti. Tudor, cel mare, imi seamana intr-atat, incat lumea care nu ne cunoaste intreaba daca nu cumva e al meu. Intr-un fel chiar e al meu.

Aseara a venit in vizita. Nu trecuse de ceva vreme, nu era la curent cu scenografia temporara a ceea ce se numeste atelier. Cand a intrat, s-a minunat, ce de margele ! si astea sunt rochitele tale de cand erai mica? ce frumoase sunt! Si mobila asta, mi-ar placea mie pentru casa noua. I-am daruit un colier care se asorta perfect, ceea ce a bucurat-o. Imi place s-o vad incantata, o face chiar mai frumoasa.

Gandindu-ma la ea dimineata, mi-am zis ca ar fi frumos sa va spun ca exista. I-am cerut voie sa-i public fotografia si a ras, sunt deja publice. Calitatea fotografiilor nu e cea mai buna pentru ca au fost facute dupa pagina uneia din revistele in care a aparut. Nu se da in vant dupa tipul asta de publicitate, m-am chinuit s-o conving sa accepte provocarea. Am pus impreuna cap la cap outfitul, de care eu sunt mandra, daca tot e sa fie corporatist, macar sa fie stilish, iar eu i-am facut accesoriile.

Dupa ce a aparut articolul, ma suna Andreea sa-mi spuna ca o prietena de-a ei a venit cu revista si aratandu-i fotografia, se mira, ia te uita, margelele astea zici ca sunt facute de Alice. Andreea radea in hohote cand m-a sunat sa ma felicite ca le fac usor recognoscibile.

Bottom line, daca ar exista femeia ideala, Cristina ar fi aceea.

Well, she's my idea of a diva and my best friend.

rainbow, butterflies and fireflies

2010-03-17T16:00:00.004+02:00

a trebuit sa vad New York, I love you ca sa-mi dau seama ca mi-ar placea sa existe cineva care sa citeasca pentru mine toate cartile care conteaza. Bucharest, here we are.

So, I'm officially wrong in the head.

walking is too boring when you learn how to fly

2010-03-17T10:00:00.004+02:00

Cele mai frumoase lucruri se nasc atunci cand ele vin de la sine, fara sa le chinui, sa le provoci, sa incerci sa le asamblezi contra sau pe langa natura lor. Asa mi se intampla mie. Intr-o dimineata am deschis ochii cand intindeam deja mana catre un sertar unde trebuia sa gasesc perlele dintr-un sirag stingher. Erau acolo unde le lasasem, am coborat in camera cu minuni si n-am facut decat sa le ajut sa se aseze iar pe drumul lor, in alta viata, sub auspicii noi. Cele mai inedite lucruri se fac singure, dar ajuta sa le inlesnesti calea.

Doar o chestiune de timing a facut sa nu fiu printre damele care frecventau cursurile de metafizica pe care le tinea N. Ionescu. Nu m-as fi lipsit pentru nimic in lume de imprejurarea de a fi aflat de la maestru cum sta treaba cu meditatia metafizica mutata la nivel cotidian. Am perlele pe care le-as fi purtat atunci si care imi vor aminti mereu ce zi frumoasa a fost cand m-au gasit. Apoi nu stiu daca ajuta, dar incerc sa imi compun singura filosofia cotidianului.

buna dimineata

2010-03-16T10:00:00.004+02:00

Noi, adica margele si cu mine, ne-am baut cafeaua la soare azi.

Privindu-le cum adunau tot soarele in glazura aurie, mi-am amintit de sambata trecuta. Conduceam cand am primit un sms. L-am deschis, zicea asa "buna, scuze, sunt la logoped si imi admir margelele. sunt dementiale". Sambata a fost senin, asa e si azi. Ma bucur ca Dana imi poarta margelele, nu doar pentru ca ii plac, cat mai ales pentru ca e omul care are exact dispozitia de care margelele mele au nevoie.

gestures

2010-03-12T18:00:00.002+02:00

Intr-o zi din secolul trecut o mimoza mi-a marturisit in chip de secret capital ca melodia care se aude in difuzoare era leitmotivul povestii ei de amor consumate ardent si exclusiv on the run. Pe undeva trebuie sa se fi incurcat itele cand secretul n-a mai fost doar al lor. Sau putin mai tarziu. Anyway, o tot aud zilele astea. Fara nicio legatura cu povestea amintita.

Ieri am luat cu mine aparatul de fotografiat pentru ca as fi vrut sa surprind oameni sarutandu-se. Ei se sarutau, dar probabil am incurcat eu destinatiile.

Am primit poza azi, cu mentiunea ca la momentul cu pricina fotograful isi blestema zilele de frig. Asa ca mi-am propus sa aman demersul pentru mai incolo, cand o sa li se vada si fetele de dupa fulare.

Pana atunci va las cu semnificatia acestui gest, tot intr-o fotografie primita azi. There shall be more on hands.

I'm a gipsy

2010-03-11T19:06:00.009+02:00

I might steel your clothes
And wear them if they fit me.

Samples worth going down the rabbit hole for.Photos: etsy.com

ce matin

2010-03-11T14:00:00.007+02:00

Aud mereu ca orice temere poate fi depasita daca te confrunti cu ea. So, kind of stormy weather facing day. Am lasat masina pe Stravropoleos si am luat-0 la pas cateva stradute. Cam asta am vazut. Si, dupa o tranta si-un inghet pe cinste, m-am vindecat doar partial. Now, all I do is pray the Lord above will let me walk in the sun once more.

Ingenios, dar cam stingher pe vremea asta.
Ceva ce mi s-ar potrivi.Ceva ce n-am observat pana acum.
Ceva care imi atrage atentia indiferent la ce m-as gandi.
Un loc unde m-as intoarce mereu.O vitrina care ma inspira.Pravalia pe care as muta-o cu totul la mine acasa.

Mai adaug doar un artificiu din dotare care v-ar putea ajuta sa infruntati intemperiile.

ce soir

2010-03-10T22:00:00.001+02:00

Sometimes you can't make it on your own. Iar cateodata n-ai nevoie decat sa taci, iar cineva sa te asculte. Asa se face ca am dat ultimul spectacol al lui Gigi din stagiunea asta si am fugit la un ceai de dupa ora 5. New place . Mi-era dor de ele, mai ales ca ma rabda fara obiectiuni cand tac sau sunt absenta, cam ca in seara asta.

Le-am facut poze. Si ele au facut.

Una din ele protesteaza ca e obosita si "nu da bine", dar imi trimite altele, in care imi poarta margelele. Ceea ce a si facut. Fair trade. Care suplineste lipsa din acest spatiu a celei cu care a impartit canapeaua doar pana saptamana viitoare. My girls, care imi plac si pentru ca stiu ce sa faca atunci cand eu am nevoie sa tac. À la prochaine.

sweet disposition

2010-03-09T13:00:00.002+02:00

Poate ar merita sa facem o arta din a nu ne lasa dispozitia modelata de factori care nu au legatura cu noi insine. Cum ar fi vremea. Faptul ca ninge la Barcelona ma agaseaza in egala masura cu spectacolul hibernal care-mi irita retina si orice urma de coarda sensibila daca fac imprudenta sa ma apropii de fereastra.

Pentru ca sunt mai hotarata ca oricand sa tin piept agresiunilor de orice fel, ma limitez sa inmoi bucati din peretii unei casute de turta dulce in cafea calda si sa ascult pana o sa simt sweet disposition. There it is, the place...

impreuna cu margele de ascultat muzicanti ambulanti in Parc Güell.

It's all in my imagination. It works for the moment.

a part of my Cuba

2010-03-09T10:00:00.000+02:00

Adios felicidad,

casi no te conocí,

pasaste indiferente,

sin pensar en mi sufrir.

"cado !"

2010-03-08T23:00:00.006+02:00

... via E-mail

8 Martie

Noua babe stau de vorba
In gradina lui Alice .
Doua ning si doua ploua,
Restul fac margele noua,
Pe furis.

Anotimpurile toate,
Din Gerar pana-n Ningau,
De Sophia sunt legate
In siraguri preschimbate
Uite zau.

Trei intr-una dive canta
Pe solfegiul hibernal
Pasiuni de toamna blanda
Biciclete rosii inca.
Asta-i bal?

~~~

Acesta e cadoul meu de la un poet cu nume prea multe si complicate ca sa va incurc. Sophia s-a amuzat. Sophia multumeste.

today I’m wearing my big colorful heart

2010-03-08T13:00:00.003+02:00

Inimile rosii sunt so cliché. O inima nu trebuie si nu poate avea o singura culoare.

Mie si lui Sasha ne plac culorile. Uneori pictam impreuna, aflam amandoi despre culori si despre alte minuni, de pilda cum sa ne masuram dragostea, eu il iubesc pana la stele si inapoi, el ma iubeste cu stare, pentru ca nu stie precis cat de departe sunt stelele. Intr-o zi mi-a pictat o inima in culorile care ii plac lui, uite, mami, asta e pentru tine, s-o porti tot timpul, oriunde te duci.

Sasha intelege lucrurile intr-un fel care ma mira si ma emotioneaza mereu altfel. Invat de la el. Uneori repet in gand fara incetare cuvintele pe care mi le spune printre hohote de ras, sa nu le uit. Daca le uit, ma consolez cu gandul ca ele mi-au colorat deja inima. Apoi imi repet la nesfarsit ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac pentru el e sa nu-l invat eu cum sa vada lumea, sa-i dau sansa sa o vada singur si sa-mi povesteasca si mie despre ea. De abia astept ziua cand o sa citim Micul print.

- Adieu, dit-il...

- Adieu, dit le renard. Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

- L'essentiel est invisible pour les yeux, répéta le petit prince, afin de se souvenir.

- C'est le temps que tu as perdu pour ta rose qui fait ta rose si importante.

- C'est le temps que j'ai perdu pour ma rose... fit le petit prince, afin de se souvenir.

- Les hommes ont oublié cette vérité, dit le renard. Mais tu ne dois pas l'oublier. Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé. Tu es responsable de ta rose...

- Je suis responsable de ma rose... répéta le petit prince, afin de se souvenir.

Una dintre virtuti ar putea fi aceea de a nu vorbi despre fericirea ta unei audiente care va fi numarand si sceptici. Imi ingadui si aceasta vanitate, mai ales de cand am capatat norocul de a o gasi in lucrurile atat de simple, in speranta ca asta ii va ajuta macar pe cativa sa se uite atent in imediata apropiere.

a glimpse of a perfect day

2010-03-06T09:00:00.000+02:00

O zi castigata poate fi aceea in care reusesc sa fac abstractie de ce e afara, sa fac o selectie speciala in playlist (rezidenti de weekend - Mahler, Brahms, Bethoveen si Rachmaninov) si sa pictez margelele pe care imi inchipui ca le-as purta cu mine intr-o vacanta cu soare, intr-o zi de bazar la Fez sau la Marrakech, in Maroc.

Joel vs. Clementine. or vice versa.

2010-03-05T18:30:00.001+02:00

Joely? What if you stay this time?
I walked out the door. There's no memory left.
Come back and make up a goodbye at least, let's pretend we had one... Goodbye, Joel.
...
(Eternal Sunshine of a Spotless Mind,2004)

and extra-bonus lyrics

very particular shops

2010-03-05T12:03:00.010+02:00

"Creative ideas flourish best in a shop which preserves some spirit of fun. Nobody is in business for fun, but that does not mean there cannot be fun in business. " Leo Burnett

(photo: MonkeyBizz Urban Style)

Vitrina unui boutique spune totul mai ales despre visurile pe care le are de vanzare. Spun asta gandindu-ma ca aspiratiile noastre sunt tot niste accesorii, acelea care ne scot din multime, ne individualizeaza. Aflasem ca exista un loc care ar fi putut fi pe gustul meu. Am ajuns acolo intr-o seara, acceptand o invitatie la "hat party", eu, frivola. In orice caz, avea tocmai vitrina potrivita. Am plecat cu o palarie vintage, un soi de fedora rosie de fetru, so '40s, pe care am purtat-o o singura data, la un concert al Alexandrinei. Mi-am mai luat flori de matase, de colorat rochii, zile, pe mine insami. Ieri a venit vestea ca vitrina aceea nu mai exista si m-am regasit, cu sentimente amestecate, printre aceia pe care ii numeste creatoarea lui, "sa stii ca o mana de oameni vor asocia mereu in amintirea lor o anumita strada cu un loc pe care tu l-ai creat si ridicat este uimitor, la o scara mica faci parte dintr-o istorie urbana a imaginilor ".

Imi place sa-mi inchipui ca atunci cand o stea cade, locul ei ramane vacant. Din fericire insa cerul e tot instelat, si mai ales, fiecare astru e unic, daca ai ochi sa-l vezi.

Acestea fiind spuse, exista un loc foarte special pentru mine, mai ales pentru ca de el se leaga prima iesire formala a Sophiei in lume, ca la primul bal.

Fotografiile de la deschiderea magazinului, care a avut loc la sfarsitul anului trecut, le-am pierdut. Daca n-ar fi fost asa, prima imagine, cea a sevaletului Sophiei, ne-ar fi avut in prim plan pe mine si pe proprietarul magazinului. Citind postul de aici, i-am vazut pe ei intr-o postura cat se poate de autentica. El - boem autodeclarat, care fuge la Barcelona pe nepusa masa si ramane acolo saptamani la rand, ea - tanara, frumoasa si purtandu-mi margelele. Si am mai vazut cuvantul contemporan, care imi place nespus in context. Ratiuni suficiente pentru care bicicleta Sophiei sa revina acolo curand.

(photos: MonkeyBizz Urban Style)

I could have danced all night

2010-03-04T11:47:00.004+02:00

"I love people who make me laugh. I honestly think it's the thing I like most, to laugh. It cures a multitude of ills. It's probably the most important thing in a person.”. Audrey Hepburn.

Obisnuiam sa pun in scena melodia Elizei Doolitle cand era mica si ma inchipuiam starleta de music hall. Azi se face ca sunt mica iar.

like newborn babies

2010-03-03T10:01:00.012+02:00

O zi dupa care n-as ramane cu ceva, oricat de neinsemnat, as simti-o pierduta. Mai ales pentru asta lucrez, iar cand mi se pare ca exigenta nu mi-e implinita, am o sfatuitoare de taina sa-mi aminteasca ca fiecare zi are rostul ei. In weekendul trecut s-a lucrat intens. Am modelat cateva sute de sfere mici pe care le-am lasat sa se scalde in lumina pe pervaz, langa cele mai proaspete flori. E confortul pe care ma pricep sa-l ofer ca sa compensez lipsa soarelui in care se coc vara, drept multumire in schimbul bucuriei pe care mi-o dau ele in fiecare stadiu al metamorfozei lor. Asa incepe povestea de fiecare data. Si se continua mereu altfel. Sferele astea au o viata a lor si un destin. Eu le-o dau si apoi le trimit in lume, sa bucure pe cine pot. Fiecare duce cu ea amprenta palmelor si pastreaza gandurile mele, altfel volatile.

a rather peculiar quote

2010-03-02T23:10:00.001+02:00

With the whole world crumbling, we pick this time to fall in love.
Yeah, it's pretty bad timing. Where were you, say, ten years ago?
Ten years ago? Well, let's see... Oh, yes, I was having a brace put on my teeth. Where were you?
Looking for a job.
Casablanca, 1942.

along with the appropriate tune

puertos y suenos

2010-03-02T20:00:00.002+02:00

Ori de cate ori simte mama ca ceva ar putea fi in neregula cu mine, imi aminteste ca atunci cand m-am nascut a avut cel mai frumos vis din viata ei, il stiu in detaliu. Zilele trecute a avut in mod bizar acelasi vis, a doua oara la un interval considerabil. Cand m-a sunat, nu putea vorbi de emotie. Mama mea e sigura ca visul asta inseamna ceva care precis are legatura cu destinul meu. Ma amuza.

Eu nu merg atat de departe, nu-mi disec soarta, fac doar ce trebuie sa fac. In schimb sunt foarte multumita de cand am inceput sa visez iar. Visez fara discernamant, de-a valma, si frumos si urat in acelasi timp, ceea ce nu ma deranjeaza. In fond, mi-am dorit doar sa visez, n-am avut alte pretentii. Azi noapte, intre doua caderi in gol destul de solicitante, plecam din portul asta catre o destinatie care ma insufletea suficient cat sa vorbesc o spaniola impecabila.

Acesta a fost pesemne un vis motivational pentru o chestiune pending. Adica n-am avut incotro, a trebuit sa-mi reamintesc ca, dupa trei cursuri intensive, n-am ramas decat cu berenjena (whatever !!) si cu cateva formalitati pe care orice spaniol le-ar intelege oricum in engleza sau franceza. Ceea ce mai mult ca sigur m-a si facut sa renunt, in ciuda convingerii ca intr-o zi, cum-necum, chiar o sa vorbesc spaniola.

Imi plac porturile. De acolo se pleaca sau se revine din calatorii care sunt in inchipuirea mea neaparat anevoioase si tocmai de aceea initiatice. In port asteapta mereu cineva, asa cred. Apoi nu pot sa-mi imaginez un port in care nu se vorbeste si spaniola. Dar mai ales imi plac farurile, pentru ca acolo imi inchipui ca e o liniste altfel decat celelalte linisti.

Cand le-am facut, m-am gandit la Valparaiso. Nu le-am purtat decat la Barcelona. Important e ca le am, caci lista destinatiilor de abia se deschide.

SIRIN, Alexandrina

2010-03-02T17:01:00.000+02:00

Clubul Taranului.

beautiful day

2010-03-01T14:00:00.005+02:00

Nicio alta primavara nu m-a gasit atat de euforica. Au iesit ghioceii acolo unde zilele trecute erau nameti de zapada. Toate culorile pe care le astept, atatea feluri de cer albastru, atatea flori de camp adunate laolalta in vase de lut sau pe margelele mele, sunt in sfarsit aprope. La fel si soarele. See the world in green and blue... and dare to paint it in red once in a while.

Am gasit undeva o informatie potrivit careia 1 martie era de fapt ziua în care se sarbatorea prin unele parti Dragobetele, ceea ce mi s-ar parea mai potrivit. Tot acolo am citit ca Dragobete e un june frumos şi nemuritor, care umblă în lume [...], dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme şi fărădelegi. Am inteles.

In credinta populara, bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul.

Azi am un ghiocel al meu. Si o melodie tot a mea.

Sper sa le aveti si voi pe ale voastre.

probably in love

2010-02-28T22:00:00.002+02:00

Am asamblat florile de mai jos intr-un colier lung care mi-a placut atat de mult incat l-as fi pastrat daca n-ar fi fost al unei doamne. Apoi m-am asezat la drum.

E o binecuvantare sa conduci cand e soseaua libera, cand sunt multi nori si totusi lumina isi gaseste drum pana la tine si te insoteste, intr-un anume fel, filtrata, curata. In momentele astea gasesc ragazul sa-mi aduc aminte ce intamplare extraordinara e viata. Imi permit luxul acelor ganduri pe care le ocolesc in rest. Plec incordata si ajung la destinatie zen.
Din cd-player-ul meu se aude de foarte mult timp un singur disc. Contine atata muzica incat n-am voiajat niciodata suficient ca sa-l ascult de la un capat la altul. Ma surprinde de fiecare data.
A fost un dar de la un tanar cu care colaboram. Era inalt, blond si, ori de cate ori incerca sa spuna ceva, se inrosea. Cu timpul ne-am "imprietenit". Gasea mereu un motiv sa zaboveasca mai mult decat ar fi fost necesar. In momentul cand am anuntat ca urma sa punem punct acestei colaborari, s-a intristat mai mult decat s-ar fi cuvenit. In ultima zi mi-a adus un plic de ramas bun, cum l-a numit el, un disc pe care scrisese si desenase cu mana lui. Cine stie povestea spune ca trebuie sa fi fost indragostit. Imi amintesc de el mereu, fara sa stiu macar cum il cheama. Ma gandesc cum a aflat din vreme ce simplu e sa fii darnic fara sa astepti nimic in schimb.
Una din piesele de pe disc.

"Is there something wrong with me?"

2010-02-28T20:48:00.003+02:00

Vivien Leigh (Blanche DuBois, A streetcar named desire)

same girl, same place, beautiful days to come

2010-02-24T22:00:00.000+02:00

Toata lumea stie ca de aici nu am plecat in fapt nicio secunda. Imi place locul asta asa cum e, ma simt aici ca "acasa" si imi propun sa devin o gazda mai buna decat am fost pana acum pentru cei/cele care imi trec pragul, unii zilnic. Incepand de astazi m-am intors de-a binelea.
Acelora dintre dumneavoastra care obisnuiati sa cititi insemnarile de pe celalalt blog al meu (alicenec.blogspot.com) ma vad in postura de a va spune astfel si poate un pic tardiv ca acesta nu mai exista. Motivele nu sunt interesante, iar decizia a fost una fulger. Existenta acelui loc a insemnat in primul rand bucuria unor vecinatati foarte agreabile, desi acesta nu a fost vreodata scopul lui. Acest lucru, pe langa celelalte, mi-l doresc si pentru acest loc. Va multumesc pentru interesul pe care l-ati aratat, va multumesc si pentru mesaje. De acum toate resursele si intreaga mea disponibilitate vor merge exclusiv in aceasta directie. Am multe sa va arat, am multe sa va povestesc, de abia astept.

bronz

2009-11-26T11:51:00.004+02:00

2009-11-15T14:59:00.001+02:00

really happy faces

2009-11-13T12:30:00.004+02:00

Fetele zambesc, o data pentru ca ne-am vazut si apoi, imi imaginez eu, pentru ca le plac frumusetile mele. Daca asa arata zambetul femeilor care imi poarta margele, atunci eu ma declar fericita.

vintage necklace

2009-11-13T12:23:00.005+02:00

little toys for Tania

2009-11-13T12:19:00.005+02:00

Tania habar n-are ca astazi, cand iese de la scoala, o astept cu jucarii. Nu mai am rabdare pana o s-o vad bucurandu-se...

Later edit, thanks to a generous mommy !

statement

2009-11-06T12:17:00.001+02:00

artsy's muse

2009-11-06T12:10:00.001+02:00

tired of faded ?

2009-11-06T12:09:00.002+02:00

Have a little something alive !

the little mauve finery you were missing

2009-11-06T11:38:00.001+02:00

colored heart - spotless mind

2009-11-06T11:17:00.002+02:00

autumn leaves versus forrest green

2009-11-06T11:07:00.003+02:00

variatiune retro

2009-11-06T11:02:00.002+02:00

Retro. Remember?

2009-11-06T10:49:00.005+02:00

This is what it's all about: love, music and colours.

simpler is fantastic

2009-11-06T10:46:00.003+02:00

let's go black

2009-11-06T10:37:00.001+02:00

zebra love

2009-11-06T09:56:00.004+02:00

le printemps

2009-11-06T09:52:00.001+02:00

rosu si negru

2009-11-06T09:50:00.001+02:00

alb si negru

2009-11-06T09:26:00.001+02:00

Renée Perle

2009-10-14T11:00:00.006+03:00

Am mai scris despre ea aici. Revin mereu la acest personaj pentru ca ma fascineaza.

John Galliano calls Renée Perle, the inspiration behind his 2005 fall show, "a kittenish Parisian coquette." Jacques Henri Lartigue, who immortalized her in his pictures, had another term: angel. The revered photographer met his muse in 1930 on the Rue de la Pompe. He thought she was Mexican, but he guessed wrong; Perle was Romanian, and a model once employed by the French dressmaker Doeuillet. "She is beautiful," Lartigue told his diary. "The small mouth with the full painted lips! The ebony black eyes. From under her fur coat comes a warmth of perfume. The head looks petite on her long neck." The pair spent two years together, cavorting as if on eternal vacation in Cannes, Juan-les-Pins, and Biarritz, with Lartigue's camera always at the ready. In the "shadowless heaven" of his photographs, glamorous women, including his first and second wives, Bibi and Florette, abound, but Perle's lacquered hair, slender silhouette, modern T-shirts, armfuls of bangles, and talonlike nails shone the brightest. "Around her," Lartigue wrote, "I see a halo of magic." Style.com

Acestea fiind spuse, am gasit aici fotografii realizate de Vogue Germania pentru numarul din Martie 2009, avand-o ca sursa de inspiratie pe aceeasi Renée Perle, ceea ce imi aminteste cum va arata garderoba mea vara viitoare.

greta garbo

2009-10-13T17:21:00.004+03:00

Imagini preluate de pe GarboForever.

AUTOR - a doua editie

2009-10-13T16:17:00.004+03:00

Am fost acolo. Este laudabil ca cineva investeste energie pentru ca astfel de evenimente sa aiba loc. Mi-a placut locatia - Institutul francez, mi-au placut oamenii, dar mai ales mi-au placut multe bijuterii. Fotografii sunt aici, ele apartin lui Dan Piersinaru.
Jennifer Delplanque, Ana Wagner, Maria Filipescu, Mihaela Zvinca, Carla Szabo, imi plac toate, fiecare altfel.

and a little angel

2009-10-13T15:58:00.001+03:00

little princess

2009-10-13T15:47:00.004+03:00

Happy daisies ...

purple heart, updated version

2009-10-09T15:42:00.002+03:00

2009-10-06T19:24:00.000+03:00

margarete vesele

2009-10-06T18:47:00.000+03:00

2009-10-06T18:45:00.000+03:00

Grace

2009-09-20T19:52:00.003+03:00

2009-09-09T20:13:00.003+03:00

2009-09-09T20:04:00.003+03:00

2009-09-09T19:59:00.002+03:00

Colours of a good life

2009-09-09T19:52:00.001+03:00

Earings

2009-09-03T18:03:00.004+03:00

Love is joy

2009-09-03T17:51:00.005+03:00

Ivory and gold antique

2009-09-03T17:31:00.006+03:00

Floarea soarelui

2009-09-03T17:06:00.001+03:00

Rosu si negru

2009-09-03T17:03:00.002+03:00

geometrie cu flori in verde si albastru

2009-09-03T16:29:00.005+03:00

Tooth Fairy

2009-08-31T20:14:00.004+03:00